Prezentare

ARHITECTURA

În anul 1779, pe proprietatea mănăstirii Dealu, se statornicesc peste 30 de familii de români, venite din satele româneşti situate pe malul drept al Dunării (în Dobrogea). O cruce de hotar din anul 1782 menţionează numele unor locuitori originari din satul Socar (Şocariciu). Referitor la denumirea satului, într-o monografie întocmită în anul 1943, se precizează că aceasta provine de la cuptoarele de pâine de secară, cuptoare care serveau pentru aprovizionarea trupelor ruseşti, cantonate în zonă, numite socar. [S.A.N.I.C, fond Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor, dos. 1048/1943, f. 28-52.]
　Din anul 1864, satul Şocariciu a fost declarat comună, având în componenţă şi satul Oltina [Monitorul. Jurnal oficial al Principatelor Unite Române, nr. 267/29 noiembrie - 11 decembrie 1864.] şi a rămas în aceiaşi situaţie, cu excepţia perioadei 1874-1876, în componenţa comunei au mai intrat satele Dichiseni, Noeni, Băjenari şi Beilic. [S.A.N.I.C., fond Direcţia Generală a Statisticii, dos. 1310/1875, f. 1-6, Aureliu V. Ursescu, op.cit., p. 427.] De la 1 noiembrie 1892 la 22 februarie 1896, comuna Şocariciu a fost reşedinţa plăşii Borcea de Jos. [Aureliu V. Ursescu, op.cit., p. 427.]
　Ca şi alte sate din actualul judeţ Călăraşi, satul Şocariciu şi-a schimbat denumirea în acela de Unirea, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 799 din anul 1964, începând cu data de 1 ianuarie 1965.

ISTORICUL PAROHIEI

Conform datelor transmise de preotul paroh Leuştean Florinel, primele informaţii despre organizarea bisericească a parohiei Şocariciu sunt din anul 1872, şi sunt înscrise pe un Triod (carte pentru slujbele din postul Paştelui, pomelnicul celor ce au donat pentru cumpărarea acestor cărţi), unde există înscrisul Kir Popa Stoica sat Şocariciu, leat 1782 mai 05. Această informaţie dovedeşte că parohia Şocariciu este la fel de veche ca şi satul.

ISTORICUL BISERICII

Anuarul din anul 1909 consemnează că biserica parohială Sf. Nicolae din Şocariciu este de zid, s-a clădit în 1882-1887 şi este în stare bună. [Anuar 1909, p. 66.]Se pare că începerea construcţiei în anul 1882 este mai aproape de realitate, deoarece în anul 1880 se vorbea de construirea unei biserici în satul Şocariciu. [Monitorul Oficial nr. 91 din 18(30) aprilie 1880.]
　Biserica este aşezată în centrul comunei, situată pe malul stâng al braţului Borcea, la 21 km de municipiul Călăraşi, vis-a-vis de Monumentul Eroilor din primul război mondial şi lângă Şcoala cu clasele I-VIII.
　Primele reparaţii la biserica cu hramul Sf. Nicolae au fost executate în anul 1925, PISANIA de la intrare glăsuind: „Restauratu-s-a această sfântă biserică cu hramul marelui Ierarh Nicolae, la acoperiş, soclu şi pictură, adăugându-se acest pictuar, în anul mântuirii 1925...Locotenent al Scaunului Episcopal de Constanţa fiind P.S.D.D. Gherontie prin osârdia preotului paroh Vasile I.Popescu şi cu donaţiunea tuturor locuitorilor. Pictor Marincea Stănescu cu fii, Şocariciu, 15 noiembrie 1925”.
　Biserica, a suferit o renovare prin construirea unei turle centrale mai mari, lucrare terminată în anul 1967, prin osârdia preotului paroh Gheorghe Toma cu contribuţia enoriaşilor şi un ajutor de la Arhiepiscopia Bucureştilor. Catapeteasma este înlocuită, cea veche împreună cu multe icoane fiind donate mănăstirii Dervent.
　Între anii 1997-2001, s-au realizat ample lucrări de renovare generală.În anul 2009 au fost efectuate reparaţii exterioare la biserică, valoarea acestora fiind de 35.000 lei, sumă în care sunt incluse şi reparaţiile la casa parohială şi care a provenit de la sponsori 2000 lei şi din fonduri proprii 15.000 lei. [Almanah Bisericesc 2010, p. 256.]
　Toate lucrările amintite au fost posibile datorită sprijinului acordat de familiile Gheorghe Ion şi Magdalena cu fiii lor, Dinu Ştefan şi Maria şi ajutorul credincioşilor, preoţi fiind Mihai Cătălin Savu şi Arcadie Puişor, fapt consemnat şi în PISANIA nouă situată deasupra intrării în biserică: „Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, celui în Treime preaslăvit, în cinstea înaintaşilor noştri, ziditori ai bisericii Sf. Nicolae, la 1875, în memoria iubitului nostru tată, Ştefan, binefăcător desăvârşit, s-a restaurat în întregime acest sfânt lăcaş între anii 1997-2001 de către familiile: Gheorghe Ion şi Magdalena cu fiii, Dinu (Crangea) Ştefan şi Maria, sprijiniţi de credincioşii parohiei, preoţi fiind Savu Mihai Cătălin şi Puişor Arcadie.
　Sfiinţindu-se acest sfânt lăcaş în anul mântuirii 2001, septembrie 9, de P.S. dr. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
　Slavă lui Dumnezeu, Cel ce ne-a chemat spre pace. ICorinteni (7,1,5)”.

ARHITECTURA

Biserica, cu o suprafaţă clădită de 200 mp, este construită din cărămidă pe temelie de piatră, în formă de cruce şi având două turle, învelită cu plăci de eternit, iar din 1925 cu tablă galvanizată. Pereţii sunt acoperiţi cu o tencuială decorativă structurată.
　Pridvorul este dreptunghiular, are o deschidere pe faţadă şi câte o deschidere laterală, una din ele ducând la locul de aprindere a lumânărilor. Deschiderile sunt susţinute de 8 coloane din cărămidă.
　Pronaosul de formă pătrată este acoperit de o calotă sferică pe pandantivi, peste care se ridică turla poligonală.
　Naosul are forma unui pătrat, încoronat de turla cea mare a pantocratorului. Se sprijină pe patru picioare puternice de zidărie, împărţind greutatea cu arcurile laterale semicilindrice.
　Absidele laterale sunt largi şi adânci, astfel că depăşesc planul pronaosului.
　Sfântul Altar se prezintă ca un dreptunghi în continuarea zidurilor naosului, este spaţios cu nişe mari. În partea de răsărit se închide printr-un semicerc asemănător absidelor şi situat în ax. Există în cadrul Altarului şi absidiolele (absidele mai mici) proscomidiei şi diaconiconului.
　PICTURA.Nu se cunoaşte cine a executat prima pictură a bisericii. În anul 1925 s-a refăcut pictura bisericii, în tempera, de către pictorul Marincea Stănescu şi fiii săi. Icoanele bisericii sunt pictate odată cu construcţia bisericii, de la biserica veche păstrându-se câteva icoane cu picturi de origine slavă.
　În perioada 1997-2001, odată cu lucrările de renovare, s-a împodobit biserica cu pictură nouă în tehnica fresco, stil bizantin, de către pictorul Ion Cosma, din Bucureşti, precum şi restaurarea şi poleirea cu foiţă de aur a catapetesmei.
　Catapeteasma alcătuită dintr-un schelet lemnos, separă sanctuarul (absida altarului) de spaţiul naosului, cu care comunică prin uşile împărăteşti şi prin perechea de uşi diaconeşti. Este pictată în ulei şi cuprinde un număr mare de icoane împărăteşti, apostoli şi prooroci.

ANEXE

Clopotniţa bisericii ca şi cancelaria parohială, formează un singur corp şi a fost ridicată în anul 1942 prin contribuţia credincioşilor şi osârdia preotului paroh Vasile I. Popescu. Iată ce scria ziarul Pământul din 16-31 iulie 1943: În comuna Şocariciu, se construieşte o clopotniţă de proporţii impresionante. Pentru realizarea acestui edificiu, care constituie o mândrie a comunei respective, au activat frumos părintele Vasile Popescu şi Pr. George Constantinescu. Fapta celor doi preoţimerită elogiul nostru sincer.
　Are o suprafaţă clădită de 147 mp şi este construită pe temelie de beton, cu plafoane de beton armat, fiind înzestrată cu trei clopote. Cu sprijinul Consiliului local şi a primarului Anghel Olteanu au fost înlocuite două clopote ce cântăreau împreună 210 kg cu unul de 430 kg, astfel că în prezent sunt două clopote ce cântăresc împreună 500 kg. Atât în cancelarie, cât şi în clopotniţă, care a fost restaurată, în perioada 1997-2001, sunt picturi înfăţişând scene din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, pictate de pictorii Gregorian, în anul 1944 şi I. Ganea, în anul 1948.

PREOȚII

Documentele amintesc de cel mai vechi preot și anume Kir Popa Stoica, cel care și-a lăsat semnătura în Triod, la 5 mai 1782; Preotul Gheorghe Frangu (1833); Registrele de botezați, cununați și decedați din perioada 1847-1864 sunt semnate de preoții Dinu, Tănase, Tudor și Călin; Preotul G. Frangu (1 octombrie 1862-1913); Preotul Alexandru Ionescu (1913-1953); Preotul Vasile I. Popescu (15 septembrie 1919); Preotul Constantinescu Gheorghe (30 decembrie 1941-1952); Preotul Florin Stoica (1944-1955); Preotul Nicolae Drăgan (1953-1962); Preotul Toma Gheorghe (1955-2000); Preoţii Cătălin Savu şi Puişor Arcadie Alin. În prezent, la această parohie slujesc preotul paroh Leuştean Florinel (din anul 2001) și preotul II Lazăr Vasile (din anul 2006).

ACTIVITĂȚI

Parohia are un Așezământ social numit ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, unde organizează activități sociale și catehetice atât cu enoriașii cât și cu elevii din parohie. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială funcțională. Zilnic, în cadrul acestui centru social se pregătește o masă caldă pentru un număr de 7 familii nevoiașe din parohie, iar duminical, un număr de 30 de copii beneficiază de aceste mese.